Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

Iubirea lui Dumnezeu pentru tine (compilatie din Vechiul si Noul Testament, sursa Youtube)

Referinţe semnificative pe tema iubirii lui Dumnezeu din Noua Revelaţie:

Domnul, în vechime, către copiii înălţimilor: "Orice sclav are un stăpân. Natura are un Dumnezeu inexorabil, care este Creatorul şi judecătorul ei. Înaintea lui Iehova toată lumea se cutremură, căci cel Etern nu poate suferi nimic înlăuntrul Lui, dar nici în afara Lui - întrucât sfinţenia Lui este de neatins.
În schimb, Tatăl îşi recunoaşte copilaşii, iar ei trebuie să-L recunoască la rândul lor, strigându-L: Tată, dragă Tată!, iar El va asculta întotdeauna şi le va dărui tot ce are, respectiv viaţa eternă şi perfectă, împreună cu toate comorile Sale." (Casa Domnului, vol. 2, cap. 156, 2-4)

Domnul: "O, cu câtă bucurie le voi purta de grijă! Ce sunt toate bucuriile şi încântările cerurilor pentru Mine, Tatăl, faţă de beatitudinea de a fi iubit de dragii Mei copii, ca Părinte unic şi adevărat? căci iată, vă dăruiesc vouă toate extazurile cerurilor pentru acest unic extaz pe care îl păstrez pentru Mine. Şi de aceea, copiii Mei nu trebuie să numească pe nimeni, decât numai pe Mine, tatăl lor, căci Eu sunt Acela şi nimeni nu este mai presus de Mine." (Casa Domnului, vol. 1, cap. 3, 10-11)

Iisus către o femeie legată încă de biserică, dar totuşi conştientă de spiritul lui Dumnezeu: "Domnul tău, care este Domnul tuturor, nu este un Dumnezeu inaccesibil, ci un Tată plin de iubire, nespus de binevoitor cu copiii Săi şi care se poartă cu ei întocmai ca cel mai modest dintre fraţi." (Împărăţia misterioasă a spiritelor, cap. 112, 25)

Domnul, către spiritele fericite: "Numai bucuriile copiilor Mei pot aduce bucurie în inima Mea. Nu divinitatea Mea, nici înţelepciunea, nici atotputernicia şi nici omniscienţa Mea nu provoacă cea mai mare fericire în întreaga Mea Fiinţă; ci numai şi numai iubirea pe care o nutresc pentru adevăraţii Mei copii care Mă iubesc, la fel ca voi toţi care sunteţi adunaţi acum în jurul Meu." (Împărăţia misterioasă a spiritelor, cap. 186, 8)

"De dragul unui singur copil aş sacrifica mii de milioane de sori şi de lumi de tot felul, dacă nu aş putea altfel să îl aduc înapoi la Mine. Dacă s-ar pune problema ca un singur copil să fie salvat de mine prin dăruirea cieţii Mele eterne, mai degrabă aş lăsa aceasta să se întâmple, decât să pierd pe unul dintre copiii mei. Poţi tu înţelege o asemenea dragoste?"

"Îm evoluţia nenumăraţilor Mei copii încă imperecţi, în creşterea înţelegerii şi perfecţiunii lor şi în acţiunile lor ce decurg din acestea, se află şi cea mai sublimă bucurie a Mea. Plăcerea lor la dobândirea cu mare efort a unei mai mari perfecţiuni este, de asemenea, propria Mea plăcere." (Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 5 cap. 157, 7)

"O voi, iubiţii Mei fii, Eu sunt cu adevărat Părintele vostru etern, preasfânt şi preaplin de iubire! Aşa cum Eu vă iubesc mai presus de orice, preferându-vă pe voi tuturor cerurilor, sorilor şi lumilor, la fel ar trebui să vă iubiţi şi voi fraţii şi surorile, căci sunt toţi copiii Mei, la fel ca şi voi!
Eu vă iubesc atât de mult, încât aş fi dispus să îmi dau viaţa pentru voi, dacă acest lucru ar fi posibil şi necesar!
Aştept de la voi să mă iubiţi cu aceaşi iubire pe Mine, bunul vostru Părinte, dar să-i iubiţi în egală măsură şi pe ceilalţi copii ai Mei, aşa cum Eu Însumi îi iubesc!
Nu judecaţi niciodată pe nimeni, la fel cum nici Eu nu judec vreodată pe cineva, ci doresc să le dăruiesc tuturor aceaşi viaţă eternă şi pururi liberă, formată din iubire. Aceasta este voinţa Mea şi vă invit să nu o uitaţi niciodată!"
(Casa Domnului, vol. 4, cap. 79, 9-12)

"Auzind aceste cuvinte, Domnul şi-a retras lumina luminilor în inima Sa şi s-a adresat astfel mulţimii speriate: "Micuţii Mei, ridicaţi-vă! Căci EU, Dumnezeul, Creatorul şi Părintele vostru, nu am venit ca să vă judec şi să vă pedepsesc, ci ca să vă dăruiesc acei ghizi capabili să vă conducă, mai presus de slăbiciunile voastre, pe cărările care duc către împărăţia venerabilă a vieţii eterne! De aceea, ridicaţi-vă şi nu vă temeţi de Mine, Părintele vostru preabun, care vă iubeşte mai presus de orice!
(...) O, micuţii Mei copilaşi, de ce nu doriţi să Mă recunoaşteţi pe Mine, Părintele vostru, după iubirea Mea, şi nu după lumina Mea? - Nu credeţi că iubirea este mai presus decât lumina?"
(Casa Domnului, vol. 4, cap. 80, 4, 6)

"Dacă un tată de familie vine acasă, atunci toţi copiii aleargă, pe cât de repede pot, în întâmpinarea tatălui bun, însă cel mai ager năvăleşte asupra tatălui cu toată iubirea, iar ceilalţi, cum îi ţin picioarele. Cel mai mic copil rămâne bineînţeles înapoi, dar tatăş cel bun vede cum acesta vine spre el cu inima bătând puternic, îl ia imediat în braţele sale şi îl strânge la piept şi îl sărută şi îl dezmiardă după cum vrea inima lui.
Vezi Lameh, aşa este casa Mea din cer şi obiceiul de acolo! Cine vine primul mănâncă primul, dar pe cel mai slab vreau să-l iau în braţe şi să-l dezmierd şi să-l alint pentru că şi el, în slăbiciunea lui, l-a recunoscut pe Tatăl şi s-a grăbit apoi cu picioaele sale slabe în întâmpinarea Mea!"
(Casa Domnului, vol. 3. cap) 61, 15-20)

"Voi, dragii Mei fraţi, ridicaţi-vă şi veniţi la Mine să vă sărut şi să vă binecuvântez! Căci adevăr vă spun, cine vine la Mine, aşa cum aţi venit voi, aceia trebuie iertaţi, de-ar fi să aibă păcate mai multe decât firele de nisip din mare sau firele de iarbă de pe pământ! Adevărat, adevărat, înainte ca pământul acesta să fi fost creat, am întrevăzut acest lucru şi v-am iertat înainte ca voi să fi existat. O, dragii Mei fraţi, să nu aveţi nici un fel de teamă în privinţa Mea, căci Eu vă iubesc atât de mult, încât o să-mi dau viaţa pentru voi!
De aceea, nu vă temeţi de Mine; căci şi dacă M-aţi fi blestemat, Eu nu v-aş fi condamnat, ci aş fi deplâns duritatea din inimile voastre! Deci veniţi la Mine, dragii Mei fraţi să vă dau binecuvântarea Mea, chiar dacă M-aţi vorbit puţin de rău!" (Copilăria lui Iisus, cap. 236)

"Atunci Dommul i-a spus lui Lameh: "Ridică-te, fiul Meu! Chiar poţi să crezi că Eu, Părintele tău preasfânt şi preaplin de iubire, aş putea avea vreodată plăcerea de a-mi pedepsi copiii?
Crede-Mă: fiecare lovitură pe care ţi-aş da-o ar provoca inimii Mele o suferinţă egală cu cea pe care ar simţi-o trupul tău!
Ai şi tu un fiu, pe care-l iubeşti mai mult decât propria-ţi viaţă. Încearcă să îl loveşti atunci când este neascultător şi vei vedea că suferi mai mult decât el.
Când va sosi mometul să îl pedepseşti, numai gândul de a-i provoca o suferinţă îţi va face rău; chiar dacă fiul tău va începe să plângă după prima lovitură primită, chiar dacă nu i-ai administrat decât o lovitură foarte slabă, crezi tu că vei avea inima să îl loveşti a doua oară?
Fiul tău va uita în scurt timp durerea pe care a simţit-o, iar iubirea ta părintească îl va împăca imediat cu tine, dar cât timp îţi vei repeta tu în sinea ta, cu amărăciune: "Fiul meu a devenit ascultător, dar ce nu aş da să nu-l fi lovit niciodată?
Astfel ai acţiona tu, în calitatea ta de om înzestrat cu o inimă! - Cum altfel crezi că aş putea proceda Eu, Dumnezeul şi Părintele tău autentic? De aceea, nu am să te pedepsesc în nici un caz, ci dimpotrivă, am să te binecuvântez!" (Casa Domnului, vol. 4, 121: 7-12)